O tara de iubit: Nepal

Dragi prieteni,

Va multumesc pentru sustinere, pentru comentarii si mailuri, pentru cuvintele frumoase si criticile constructive. De acum vom scrie mai des, vom pune mai multe poze si vom raspunde mai repede intrebarilor voastre.

In ordine cronologica, dupa India urmeaza Nepal, o tara fascinanta locuita de oameni pasnici si prietenosi. In 2 luni de aventura interculturala nepaleza intalnesc aici o cultura vasta si oameni foarte diferiti (18 limbi, 62 dialecte, diferite siteme de caste, peste 40 de triburi si etnii).

Armonie

Desi are o populatie de doar 26 milioane de locuitori, in Nepal este reprodusa evolutia civilizatiei umane. La poale de Everest putem experimenta orice stil de viata: de la epoca de piatra, pe care o regasim in sate montane izolate, pana la avioane, pizza si cocaina in Katmandu.
Pentru a intelege mai bine aceasta parte de lume petrec o perioada in muntii Nepalului. Urc pana la altitudinea de 5.500 metri si merg pe jos multe sute de kilometri. Este o calatorie complexa si dificila, cu multe surprize, pericole, experiente aproape de moarte si intalniri miraculoase.
Timp de 24 de zile ma simt in afara realitatii, intr-un univers fantastic cu peisaje de poveste si oameni fabulosi. Sunt multe evenimente si persoane despre care probabil vom mai vorbi. Sper sa gasesc timpul si posibilitatea de a cuprinde in cuvinte atata frumusete, durere si bucurie!

Acum urmeaza o noua aventura: ma intorc in tara cu autostopul. Parcursul este Nepal- India-Pakistan-Iran-Turcia- Bulgaria- Romania. Provocarea este ca, prin aceasta lume in conflict, violenta si razboi, sa ma intorc fara a cheltui nimic pe transport.
Inaintea acestei calatorii resimt un amestec de curiozitate si teama fata de oamenii si culturile pe care urmeaza sa le intalnesc. Fiecare tara este diferita de celelalte, dar ne uneste apartenenta la umanitate. Purtam acelasi suflet si asta ar trebui sa fie de ajuns! Oare?

Fotografii:

Rasarit pe Dhaulagiri

Ritual

Roata tibetana

Lord of the Rings?

Sonam

Sunt curios cum arata templul in intuneric si imi depun lumanarea tarziu. Il intalnesc pe Sonam la iesirea din templu. Parintii sai au venit din Tibet in 1959 si l-au crescut intr-o regiune indepartata si salbatica a Indiei. Ii vede in vacanta de iarna. Are 30 ani si a imbracat haine de calugar la 14.

Traieste simplu, urmeaza Dharma (Calea, invatatura budista) si se simte fericit. Ca si calugar nu se poate casatori si nu poate intretine relatii sexuale. Este deschis si raspunde la orice intrebare fara a se rusina si fara a ocoli, dar in final ma roaga sa nu ii public poza.

Sta in templul central unde are asigurat pat, masa, spatiu pentru studiu, rugaciune si meditatie. Primeste aproximativ 2 euro/luna pentru sapun, pasta de dinti etc. Nu isi doreste si nu are nevoie de mai mult. Avem o discutie interesanta pe marginea invataturilor budiste si imi clarifica multe intrebari. Dar imi ridica altele. 🙂

Il intreb de pasiuni si mintea lui le cauta o vreme. Caci iubeste tot ceea ce face…

Cateodata, in weekend, merge sa inoate. Ii place sa studieze gramatica si poezia tibetana.

„Fie ca toate fiintele de pe acest pamant sa traiasca in pace si armonie!”

Este unul dintre cei care uita de sine si se roaga pentru noi toti… Pentru mine, pentru tine, pentru poporul chinez…