Sunt curios cum arata templul in intuneric si imi depun lumanarea tarziu. Il intalnesc pe Sonam la iesirea din templu. Parintii sai au venit din Tibet in 1959 si l-au crescut intr-o regiune indepartata si salbatica a Indiei. Ii vede in vacanta de iarna. Are 30 ani si a imbracat haine de calugar la 14.
Traieste simplu, urmeaza Dharma (Calea, invatatura budista) si se simte fericit. Ca si calugar nu se poate casatori si nu poate intretine relatii sexuale. Este deschis si raspunde la orice intrebare fara a se rusina si fara a ocoli, dar in final ma roaga sa nu ii public poza.
Sta in templul central unde are asigurat pat, masa, spatiu pentru studiu, rugaciune si meditatie. Primeste aproximativ 2 euro/luna pentru sapun, pasta de dinti etc. Nu isi doreste si nu are nevoie de mai mult. Avem o discutie interesanta pe marginea invataturilor budiste si imi clarifica multe intrebari. Dar imi ridica altele. 🙂
Il intreb de pasiuni si mintea lui le cauta o vreme. Caci iubeste tot ceea ce face…
Cateodata, in weekend, merge sa inoate. Ii place sa studieze gramatica si poezia tibetana.
„Fie ca toate fiintele de pe acest pamant sa traiasca in pace si armonie!”
Este unul dintre cei care uita de sine si se roaga pentru noi toti… Pentru mine, pentru tine, pentru poporul chinez…
punctulzero 