Sarbatoare in noapte

In India sunt peste 500 de sarbatori si festivaluri.

Agra. Ajung in cea mai importanta zi religioasa pentru orasul cu Taj Mahal. Adeptii lui Shiva sarbatoresc dragostea pentru zeul lor inconjurand orasul. In aceasta noapte, oameni, camile, vaci si elefanti parcurg 65 kilometri pentru a trece pe la cele 4 mari temple ale lui Shiva. Cu varste de la 3 la 90 ani, toata lumea este desculta. Tinerii alearga si danseaza dezantuiti pe strazi pe ritmuri de muzici religioase. „Muzica religioasa” se traduce aici prin ritmuri alerte de tobe si cantareti cu bucurie in voce. Multimea curge in continuu. Pe drum sunt intampinati cu mancare si apa, pe care le consuma din mers. Se opresc uneori in locuri special amenajate unde calitatea si volumul sunetului pot depasi cluburi celebre. Este o continua meditatie a veseliei. Pelerinii danseaza pasional si se pierd pe ritmurile salbatice! Probabil ca din India a plecat stilul „jungle dance”. 🙂 Desigur ca manifestarile transcedentale se pot datora si drogurilor, Shiva fiind cunoscut si ca patron al produselor din canabis.

Alaturi de alti spectatori indieni stau pe un postament aflat de-a lungul strazii. Nu e usor sa fiu alb in noaptea asta… Cei mai extatici sar din mers si vor sa se agate de mine. Insa imediat apar cei care ma protejeaza.

Vreau neaparat muzica asta plina de iubire si bucurie!
Ma incumet si traversez bulevardul pentru a gasi sursa muzicii. La DJ – multi dj. II zic unuia ca vreau muzica, nu intelege, vine al doilea, il cheama pe al treilea care imi pune microfonul la gura. ” Te rog sa imi dai muzica, nu vreau la microfon” se aude pe toata strada. Si foarte draguti, in 3 min mi-au dat 50 piese. 🙂

Marsul se incheie dimineata la ora 10, cand ii intalnesc din nou, indreptandu-se spre case. Obositi, cu picioarele zdrelite, patimasii dansatori isi pastreaza zambetele inocente si ma saluta:  „Om Namoh Shivay!”.
„Om Namoh Shivay” este cea mai cunoscuta mantra hindusa iar pentru tinerii indieni inseamna „ne inchinam zeului Shiva” (in sanscrita OM inseamna spirit iar Namoh este salut).

Din nefericire nu mai am pozele. Singurele pe care le mai am din Agra sunt de la un workshop. Cum ziceam, in acest proiect tin cursuri si ateliere benevol, fac voluntariat cu drag si nu cer nimic in schimb. Partenerii se ocupa de spatiu. Aici, locatia organizatiei Sakar are o deschidere imbietoare catre Taj Mahal, una dintre cele 7 minuni ale lumii si cel mai frumos monument construit in numele iubirii.

Un fel de „Hotel California”

Bombay este probabil cel mai scump oras al Indiei.
Aici traiesc cei mai bogati oameni din cinematografie si magnatii industriei calculatoarelor. Palatele lor ascund comori greu de imaginat. Intr-un cartier normal, aflat la 50-60 minute distanta de centru, chiria pentru o camera intr-un apartament fara pretentii atinge 600 euro. Pe mine ma atrage Salvation Army Hostel pentru ca este ieftin si recomandat de Lonely Planet. Mare greseala!
Oficial este institutionalizat si are reguli foarte stricte, pentru ca Salvation Army e o grupare religioasa. Insa neoficial poti sa bei, sa fumezi si sa te droghezi peste tot. Nivelul de mizerie – greu de expus. Cele mai utile lucruri imi sunt gelul antibacterian si sacul de dormit!

In dormitor- paturi supraetajate. In patul de jos locuieste Joseph. „Locuieste”, pentru ca trebuie sa mai astepte 19 zile rezultatele la facultate. Un drum pana acasa il costa prea mult. Are 19 ani si vine din estul indepartat al Indiei, din Mizoram, dincolo de Bangladesh.
Acolo totul este diferit. Nu stie limba hindi si initial am crezut ca e japonez. Este curios, pune intrebari si face multe conexiuni. Suporta cu stoicism tot ce se intampla in jurul lui si desi traieste in mediu „poluat” nu a consumat niciodata alcool sau droguri. Isi petrece zilele citind.

Intalnesc multi calatori interesanti, cu povesti frumoase si idei marete. Sunt si oameni care dimineata fac yoga pe holuri, dar si cetateni din tari respectabile (Suedia, Elvetia, Anglia) carora le curge hasis prin vene. Vizele le-au expirat demult, unii si-au vandut pasapoartele si acum traiesc doar pentru urmatoarea tigara. Indieni milostivi i-au adunat de pe strada, i-au adus la hostel si le trimit zilnic mancare.
Fumeaza in pat, culcati pe spate. Cersesc bani, mint, se cearta pe fiecare fum si unii dintre ei au crize in care tremura 30 min.
Se trezesc in mijlocul noptii si aprind jointuri concentrate. Mi se face rau si a doua noapte mi-o petrec vomitand. Fac febra si nu pot sa ajung la o intalnire la Scoala Internationala din Bombay. Daca raman aici starea nu mi se se va imbunatati. Clatinandu-ma, parasesc hostelul „Salvarii”.

Dharamsala, Dalai Lama si Realitate- despre o experienta subiectiva

Religiile planetei si-au dat intalnire pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu: hinduism, budhism, islam, crestinism, sikhism… Este imposibil sa privesc India dintr-o perspectiva culturala fara ca aceasta sa nu aiba o incarcatura spirituala. Traditiile, obiceiurile, hainele, muzica, relatiile sau mancarea – toate sunt strans legate de religie si au simbolistica spirituala. In India, de la preotii hindusi (saadhu babas) de pe raul Gange la calugarii budisti din varf de munte, toata lumea vorbeste despre Dumnezeu.

Patru kilometri mai sus de Dharamsala este McLeod Ganj, o fosta garnizoana britanica. Stabilita in 1850 la altitudinea 2000 metri, a fost un important centru administrativ al regiunii pana cand un cutremur i-a mutat pe britanici mai jos. Acum este rezidenta lui Dalai Lama si a guvernului tibetan in exil. In Himalaya indiana, acest oras tibetan cu influente de Kashmir il intampina cu generozitate pe turistul in cautare de confort: multe hoteluri, restaurante prietenoase si aproape curate, mancare vestica, ultimele aparitii cinematografice si suveniruri tibetane.

Doua zile pe saptamana in cluburile din McLeod Ganj se poarta live. Oameni de pe multe continete canta la diverse instrumente, care de care mai ciudate. De la Manu Chao la James Brown atmosfera de jam session imi face dor de concertele din Romania.

Multiculturalitate asiatica: bar tibetan, japonez cantand la instrument indian

Afara ploua. Este muson si ploua aproape tot timpul… Musonul este de fapt un vant, dar in India si in tarile invecinate se traduce prin multa ploaie. Si cand nu ploua… tot ploua! Foarte marunt, astfel incat nu e vreme de umbrela dar in cateva ore esti ud. Insa ploaia a incetat de mult sa fie o problema si face parte din cotidian.

In materie de cursuri gasim aproape tot ce ne putem imagina: masaj, yoga, meditatie, bucatarie indiana, instrumente, palmistry (citit in palma), pictura tibetana, confectie bijuterii… pana si cursuri de salsa cu donatie (adica vii, dansezi si cand pleci platesti cat te lasa inima). In ziua in care ma gandeam ca nu am vazut nici un afis cu tai-chi (care este de origine chineza), desigur ca a aparut. 🙂

Organizatia Tibetan Uprising Movement ma invita sa vorbesc la conferinta Pro Tibet alaturi de alti 17 oameni din lumea intreaga. Nu am mai fost de mult in fata unei multimi atat de mari. Inainte de discurs aflu ca, pt a decide vizele, la consulatele chineze se foloseste si Google :D. Daca e asa probabil ca merg in China peste un deceniu. La final un poet imi da o naframa alba cu motive tibetane.

In Tibet, dupa invazia chineza din 1949, in numele revolutiei rosii au fost distruse 90% din institutiile religioase. Dupa 10 ani de ocupatie, Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, fiind in pericol, a decis sa paraseasca Tibetul. Pentru a ajunge in India a traversat masivul Himalaia pe jos, timp de mai multe saptamani. De atunci peste 250 mii de tibetani i-au urmat pasii, cei mai multi dintre ei oprindu-se in zona Dharamsala.

Pentru eforturile sale de a gasi o cale pasnica pentru eliberarea Tibetului Tenzin Gyatso a primit premiul Nobel pentru pace in 1989.

In intalnirile cu oamenii de stiinta Dalai Lama sustine perceptele budiste, asa cum au fost transmise de ultimul Buda (numit si Sakyamuni sau Gautama) acum 2500 ani. Nevoia oamenilor de stiinta nu este de un text, ci de un organism viu care sa cuprinda acea invatatura, de un intelept care sa o poata intelege dincolo de cuvant si de minte.

Realitatea este una singura, insa transpusa in limbaj isi pierde esenta. Si atunci, cei care au inteles-o au incercat sa o zugraveasca in diverse forme. De aici si multitudinea de religii care, desi vorbesc despre existenta unui singur dumnezeu, nu se pot pune de acord. Luand in considerare textul scris si marturiile vremii toate religiile au justificari… Insa un text ramane text si oricat de reusit, profund sau semnificativ ar fi, nu va putea inlocui experienta personala.

In timpul dezvoltarii noastre ca fiinte umane suntem conditionati sa intelegem lucrurile intr-un anumit fel. Vedem viata printr-un filtru personal. Ca si cum am purta o pereche de ochelari de care nu suntem constienti, deci nu ii putem indeparta… Pe glob suntem 7 miliarde de oameni, fiecare cu interpretarea sa proprie a realitatii.

Suntem acaparati de procesele mentale si am fost obisnuiti sa gandim in concepte. Daca ceva nu are logica nu il putem accepta. Si totusi… oamenii de stiinta au acum nevoie de intelegerea de dincolo de concept. In experimente(in special in fizica cuantica) se descopera lucruri care contrazic legile cunoscute.

„Toate fiintele din univers sunt interconectate” este o afirmatie de domeniul fantasticului pentru mintea umana, care acum primeste confirmari din partea oamenilor de stiinta. Rezultatele sunt evindentiate doar experimental si nu pot fi confirmate matematic, insa au fost spuse de-a lungul timpului de oameni care au avut o intelegere profunda a realitatii. Unul dintre primii este Budha.

Si acum sunt multi care au o relatie fidela cu realitatea, insa pentru cercurile stiintifice Dalai Lama este o buna politica de marketing, are statut si credibilitate.

Sursa.

Pentru a ajunge la timp calatoresc toata noaptea. Atipesc des si ma lovesc de geamul masinii. Cucuiele si oboseala sunt anulate de curiozitate. Securitatea este maxima, lume multa in jurul templului. Este o atmosfera de pace si sarbatoare. Urc scarile, trec de ultimul control si intru in sala. Privesc in toate partile si cercetez ca un copil ce descopera lumea. Il vad si ma opresc. Dalai Lama imi face cu mana amical, zambind. Incurcat, nu stiu daca se refera la mine (doar nu ne cunoastem 😀 ) si ma uit in spate. Atunci imi mai face o data cu mana. Plin de rusine plec capul si salut…
Oare ce persoana reprezentativa mai potrivita decat Dalai Lama puteam intalni in experienta „Autostop pentru pace si suflet”? Ma bucur de fiecare moment. De fapt nu este meritul meu pentru ca sunt aici, ci al oamenilor pe care i-am intalnit …

In invataturile sale, Dalai Lama vorbeste despre calea catre adevarul ultim, despre discrepanta/diferenta dintre aparenta si realitate, despre deceptia si durerea pe care oamenii o intalnesc atunci cand traiesc la nivel de aparente.

Radiaza bunatate si optimism. La cativa metri de el energia pozitiva este molipsitoare. Explica detaliat pozitiile pentru meditatie si gesticuleaza cu palma deschisa. Vitalitatea sa, tonul vocii si siguranta miscarilor amintesc de luptatorii samurai. Puncteaza spre inainte cu un deget sau doua. Se leagana usor dreapta-stanga si se scarpina des la urechea dreapta. Desi este concentrat si serios, ridurile ii tradeaza zambetul.

In stanga mea – o calugarita din Anglia convertita de curand care imi explica interdictia ne a ne atinge. Pentru a fi sigura aseaza si o geanta intre noi. In dreapta – un calugar ce a fugit din Tibet in urma cu doi ani. Tatal sau il cheama acasa pentru ca nu isi mai primeste pensia. Daca se intoarce in Lhasa, chinezii ii vor da tatalui pensia iar acesta va avea cu ce sa traiasca, insa pe fiu il asteapta inchisoarea si tortura. Mai are o sora, calugarita la o manastire de pe acoperisul lumii. Zambeste des, este prietenos si ma invata cuvinte in tibetana. Cand se imparte ceaiul se grabeste sa ma serveasca intai pe mine. Vorbeste doar limba tibetana si ne intelegem cu ajutorul unei calugarite americane. Ea a apucat calea budismului in urma cu 12 ani.

Meditatia budista este o metoda de explorare interioara. Cea mai pura forma se numeste vypassana, s-a pastrat intacta timp de milenii in Burma (Myanmar) si este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le-a lasat Buddha.

Aproape toate metodele de explorare interioara vorbesc despre relatia cu un „indrumator”, cu cineva care se afla pe un nivel superior de intelegere. In functie de zona in care ne aflam acesta se poate numi preot, maestru, psihoterapeut, lama, guru, etc. Bun inlocuitor de parinte, acest „indrumator” poate crea usor dependenta …si sunt multi guru falsi care profita de slabiciunea discipolilor …

Cei mai multi obisnuiesc sa „explice” cum stau lucrurile si sa ofere solutii. Dar scenariile noastre sunt diferite iar solutia „indrumatorului” vine din viata si experienta sa pentru o problema din viata mea. Drumurile noastre in viata sunt unice, iar calea sa nu este calea mea. Pot fi intamplator asemanatoare dar nu identice. Si chiar daca el intelege exact ce se intampla cu mine si imi explica perfect, suntem limitati de comunicare. In cuvant si in minte nu poate incapea vastitatea fiintei umane. Eu interpretez informatia primita, ii dau semnificatie si o filtrez conform conditionarii mele…

Despre aproape orice domeniu am vorbi, cea mai buna metoda de tratament sau invatare este integrarea propriei experiente. In societatea moderna din pacate functionam in sistemul cauza-efect, unde pentru a indeparta efectul nedorit ne grabim sa tratam durerea. Cauza este de obicei uitata.
Insa o solutie care vine din afara, chiar daca este cea potrivita, este doar o solutie de moment. Problema se va intoarce, poate intr-o forma mai grava. Vindecarea consta in efortul personal, in explorarea interioara a problemei si in intelegerea experientei proprii. Un maestru spiritual care ajuta cu adevarat este cel ce incurajeaza procesul, ofera libertate si asista aceasta explorare.

De-a lungul timpului sfinti si mistici au incercat sa determine o metoda pentru intelegerea realitatii. Insa nu exista o solutie universal functionala pentru ca suntem diferiti si avem conditionari diferite. Religia este forma cea mai imbratisata. Zen este cunoscut mai curand ca linie vestimentara sau ca model auto. Pentru romani, yoga este sora cu diavolul datorita vanatorii impotriva MISA. In presa nu apar oameni care fac lucruri frumoase. Mario Sorin Vasilescu este un profesor de yoga apreciat la nivel international. Desi nu mai poate sa practice intelege dinamica fiecarui muschi, preda yoga curata si a pregatit instructori exceptionali.

Recomand cu caldura psihoterapia, mai intai pentru ca asta mi-am ales ca profesie si sunt subiectiv. Apoi pentru ca relatia psihoterapeut-client este o relatie naturala, profunda, conectata la societatea actuala. Se adreseaza oamenilor normali, poate fi privita ca metoda de dezvoltare personala, iar un psihoterapeut care isi face bine treaba este mai bun decat 3 guru care spun povesti cu zane si ingerasi.

In ciuda aparentelor, desi durerea si suferinta ne incearca adesea, viata este bucurie si sarbatoare! Oricate necazuri si greutati am avea, nimic nu ne poate impiedica sa ne bucuram de fiecare respiratie. Uneori ma gandesc ca poate ma insel si lucrurile stau altfel, ca de la toata spiritualitatea asta voi intelege cine stie ce mister care ma va ingheta in tacere si contemplare.
Mi-e teama ca as putea pierde bucuria de a trai tot, de a iubi, de a dansa cu viata si de a rade cu toti dintii. Dar toate formele de frica sunt legate de viitor. In punctul zero orice teama dispare. Cand suntem in starea de „aici si acum” ramane armonie, libertate si o buna relationare cu realitatea. 🙂