In fiecare zi, cei cu care ne intalnim ne spun ce este si ce nu este posibil.
De la familie pana la „necunoscutii” din autobuz, toti suntem maestri in a judeca vietile celorlalti. Inainte de a pleca, daca ascultam argumentele prietenilor mei, se instala o teama generala si probabil as fi ramas in tara:
„Te intorci repede, n-o sa rezisti!”
„Esti nebun, ce cauti acolo?”
„Hai, fii realist!”
„Cum sa faci autostopul atata drum? Ceee… te crezi la Pitesti?”
„N-o sa te ia nimeni la autostop. Nu au auzit de asa ceva!”
„O sa mori pe-acolo!”
In fiecare zi, oamenii cu care ma intalnesc acum (nepalezi, indieni, pakistanezi, etc) imi spun ca ce fac eu nu se poate.
Zambesc si le povestesc cu amanunte ca „e posibil, calatoresc asa de mult timp”. Dar nu vor sa accepte:
„Nuuu… ce vrei tu aici… chiar nu se poate! Sa faci autostopul in zona asta e imposibil! Vei fi jefuit, omorat sau rapit! Si nimeni nu face asta! Trebuie sa iei autobuzul.”
Informatiile de la ei sunt importante. Ii ascult, calculez riscurile si stabilesc destinatia urmatoare. Dar am stabilit buget zero pentru transportul spre Romania. Si asa va fi.
Fac autostopul pentru lucruri in care cred. Pentru oameni, armonie, iubire si pace. Si toate devin mai reale in fiecare zi. Le simt in jurul meu, in viata mea si in sufletul meu…
intr-o ricsa: 9 oameni, un rucsac si multa veselie
cum se naste ideea unui training de autostop 🙂
(click pe imagini pentru dimensiunea marita)
Da! Orice vis poate fi implinit si orice dorinta pamanteana este materializabila! In fiecare dintre noi exista capacitatea de a transforma irealul in posibil. Orice, orice!
Ce iti doresti? Care este visul tau cel mai mare?
Daca este logic si omeneste posibil, daca exista o cale reala pentru a-l atinge, daca vibrezi de bucurie cand te gandesti la asta, atunci iti este disponibil!
Intotdeauna, orice vis vine insotit de posibilitatea de a-l implini. Altfel nu ar exista! Tot ce se intampla are un sens, nimic nu apare aleator. Nici eu nici tu, nici intalnirea noastra. Chiar si durerea vine pentru a ne arata ceva, pentru a ne ajuta sa crestem..
Orice se intampla este perfect asa cum este!
Viata este un film. In fiecare zi jucam propriul nostru rol. Dar suntem atat de prinsi in mrejele cotidianului incat nu mai vedem asta.
Ne putem detasa? Putem fi spectatori ai propriului nostru film? Il putem “regiza”?
Ne nastem pe o planeta fermecatoare, cu sansa de a trai o viata superba. Dar de mici copii societatea ne educa pentru a “nu putea”. Conducatorii acestei lumi nu vor sa intelegem ce existenta minunata ne este disponibila. Nu vor sa fim liberi, pentru ca marile afaceri sunt bazate pe frica si dependenta.
“Daca vrei poti!”- un slogan adevarat, dar in societatea moderna este doar gandire pozitiva… Totul se intampla mai adanc, intr-un punct din noi care nu are legatura cu gandurile.
Care este visul tau?
Lasa mintea deoparte. Ea iti va spune ce este social acceptat, ce cred altii despre visul tau, iar frica va aparea cu siguranta. Important e sa trecem dincolo de „da si nu”, sa incetam a judeca in termeni de “pot – nu pot”!
Avem capacitati imense pe care nu le exploram. Este mai simplu decat ne putem imagina…
chiar si melcii pot renunta la cochilii 😉
Poti incerca sa faci abstractie de ce te inconjoara?
Sa ramai doar cu tine si dorinta ta… fara alte ganduri. Ascult-o, priveste-o si percepe toata involburarea din tine. Aceasta energie abundenta, aceasta insufletire este reala! Ceva din tine stie ca este posibil.
Iti spui “Cum ar fi sa…“. In piept apare un ghem de emotie, pielea se face de gaina, chipul se lumineaza si un zambet apare natural in colturile gurii. Iar drumul se contureaza incet…
Multi visam. Dar ramanem blocati in starea de visare, fara a „munci” pentru dorintele noastre. Inconstientul inregistreaza:
vis= in afara realitatii= imposibil. De la inceput nu ne dam nici-o sansa.
Pe drum oricine poate fi un prieten, indiferent de varsta,
culoarea pielii, convingerile religioase sau capacitatea motrica
Traim intr-o lume a etichetelor. Cele mai daunatoare sunt cele pe care ni le lipim singuri… Iar neputinta este o eticheta greu de dezlipit!
Da-ti voie sa pasesti pe drumul tau. Care este primul, cel mai mic pas pe care urmeaza sa-l faci? Da-ti voie sa faci gesturi clare, vizibile si masurabile in directia visului tau. Curand, teama dispare iar viata te sustine. Cand suntem pe drumul potrivit totul se aseaza de la sine!
viata e ca mancarea sanatoasa:
simpla, gustoasa, cu multe mirodenii!
Pe drumul meu de-acum nu exista televizor, agentii de turism, hypermarket sau oferte speciale. Libertatea nu este disponibila pe raft, nu se poate vinde sau imprumuta. In forma pura o intelegem doar experiential.
Cu trei ani in urma purtam costum 4 zile/saptamana. Acum am uitat cum se face nod la cravata. Noaptea ma minunez de stele si licurici, ziua dansez pe sosea, opresc masini si imbratisez necunoscuti. Orice loc in care stau mai mult de-o zi este “acasa“. Trec prin zone incarcate de violenta, dar descopar oameni liberi. Cel mai bine ii inteleg daca dorm ca ei, daca mananc cu ei, daca traiesc ca ei.
Viata mea se intampla aici si acum!
Respir adanc, zambesc larg si iubesc tot ce mi se-ntampla.
Sunt liber! Ca si tine!
Nu stiu cat si cum voi trai, dar ma bucur pentru ca te-am intalnit!
Sunt totul,
sunt nimic,
sunt orice.
Orice este posibil!
punctulzero 