Autostop India


Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Deschid usa camionului.

Soferul are tenul inchis la culoare si o privire intunecata. Ma priveste pe sub sprancene si nu stiu daca mai curand m-ar viola, m-ar rapi sau m-ar manca! Ajutorul lui, mult mai tanar, pare la fel de salbatic…

Free Image Hosting at www.ImageShack.us
Would you? ;D

Dar astea sunt doar aparente. Mi-am propus sa accept orice oferta daca nu sunt semne vizibile de violenta, asa ca urc in camion.

Si pe cat de intunecat este soferul meu, pe atata bunatate se afla in sufletul lui. Dorindu-si sa fie o gazda primitoare incearca o conversatie. Stie doar cateva cuvinte in engleza, dar le foloseste cu succes. Arata cu degetul spre marginea drumului si zice: „pani, pani- rice, rice” (pani in hindi inseamna apa) … Trecem pe langa un om calare pe un elefant. Soferul imi arata campurile de orez, eu privesc elefantul. Pentru sofer ceva important este ca, datorita ploilor, orezul creste frumos si va avea ce manca. Pentru mine, special este elefantul! Conditionarile noastre culturale sunt diferite. 🙂

Gesticuleaza ducandu-si mana spre gura si spune „khana-khana?” (mancare). Oprim sa luam pranzul la un restaurant de sat, ieftin, cu mancare condimentata si foarte gustoasa. Are grija sa nu imi lipseasca nimic si da autoritar ordine in stanga si in dreapta.

Dupa masa se aseaza in patul aflat intr-o parte a restaurantului. Cand termin si eu de mancat se ridica si ma indeamna, ca un veritabil tata, sa trag un pui de somn.

El este doar unul dintre acesti camionagii uriasi cu suflet mare.

In cabinele lor, timp de ore intregi suntem intr-o stare de convietuire tacuta. Am mult timp pentru mine, dar si momente in care vorbim despre familii, mancare, orase sau relatii.
Imi vor lipsi soferii indieni si nepalezi! Aceste intersectari de autostop, simple si armonioase, imi adancesc senzatia ca tot ce se intampla este perfect asa cum este.

Dupa cateva ore ne socotim ca, de fapt el trebuie sa opreasca, sa incarce si sa astepte. Cand vede ca asta va insemna o intarziere foarte mare pentru mine se grabeste sa ma ajute sa prind alt stop.

„Four wheels, four wheels!” striga si iese in strada. Dupa el vine si ajutorul sau, urmat de 3 angajati ai restaurantului. Si iata cum 6 oameni facem autostopul! 😀

Gafaind, imi ridica rucsacul. Ne despartim plini de zambete si de recunostinta in priviri.

Anunțuri

Trenul

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Pentru ca toti imi recomanda experienta calatoriei cu trenul, trec prin lungul proces de obtinere de bilet, si apoi.. iata-ma in tren! Las in urma Cochin si ma indrept spre Goa. In stanga- o vegetatie exotica luxurianta, palmieri mai galbeni decat in Emirate, cocotieri, flori rosi, galbene, roz, mov. Tocmai am vazut o maimuta. Nu! De fapt e un om care se catara intr-un copac…

In dreapta mea este familia mea de astazi. Daca cea de ieri era compusa numai din oameni cu par blond, in cea de astazi, dimpotriva. Sunt mai mult pusti, localnici, 16-23 ani, care se uita curios spre mine si ma studiaza amanuntit. Pana acum am vorbit despre Goa cu un tip care este chiar politist pe plaja, in politia turistica.

Unul din tineri vine si se aseaza pe patul meu pentru ca la mine e mai mult curent. Trenul indian are 7 clase si am ales un vagon de dormit cel mai simplu pentru ca vreau sa experimentez ceea ce experimenteaza indianul de rand. Este multa murdarie in jur, dar oricum sacul de dormit nu m-ar proteja de microbi in vreun fel.

Pustiul din fata mea schimba locul, moment in care imi ia si ghidul Lonely Planet si il rasfoieste. Nimeni nu intreaba, nu cere, pur si simplu ia. Este doar o chestiune de educatie, in care poti imprumuta orice se afla in raza ta vizuala. E un adevarat spectacol cum oameni saraci, care nu se cunosc, se ajuta si impart ceea ce au.

Toata lumea face pur si simplu ceea ce are chef si nimeni nu este deranjat de prezenta celuilalt. Exista aceasta ingaduinta de a fi si de a-i lasa pe ceilalti sa fie. Cu exceptia celor care vor sa faca profit de pe urma turistilor, nu am intalnit pana acum decat oameni misto. Zambesc larg si verifica daca iti place, ce iti place, daca esti fericit. Iar atunci cand vorbesc cu tine pana si comerciantii sunt interesati de tine, de cine esti tu ca persoana si se simt bine in timpul acela in care iti vorbesc. E un timp pe care il fructifica, dar nu doar pentru o directie comerciala, ci ca pe o relatie vie intre 2 persoane.

Cand cobor in gara am o mare surpriza: zeci de oameni care dorm. Cum? Pe jos, peste tot, aliniati unul langa celalalt, fara nimic sub ei. Dorm un somn dulce si adanc, de parca ar fi in paturi de puf, in siguranta si fara grija zilei de maine.

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

In gara pana si cainii stiu cine sunt turistii: un caine slab vine, se aseaza langa mine, iar cand plec se muta langa turisti englezi.

Emirate

La intrare ma simt de parca as participa la Jocurile Olimpice.

Mai intai, pentru ca procedura de obtinere a vizei pentru Emirate s-a transformat intr-o cursa in care trebuie sa trec pe la o multime de ghisee; apoi deoarece competitorii din aceasta cursa apartin tuturor raselor pamantului. Sunt oameni de culoare, si ei foarte diferiti intre ei, venind din Africa, Asia, America de Nord si… indieni, coreeni, japonezi, australieni, chinezi, europeni… Toti avem acelasi scop: acela de a parasi aeroportul, fie cu un alt avion, fie sa primim viza… si sa putem intra in Emirate.

Asa cum deja m-am obisnuit, pana sa primesc viza dureaza mult mai mult decat ar trebui. Nimeni nu-mi explica de ce sunt necesare proceduri suplimentare; poate chiar arat ca un terorist…:D Dar dupa ce ofiterul zice „problems with Teheran … !?” zambeste si imi pune stampila.

Imagine: Burj Al Arab (In araba inseamna Turnul arabilor), un hotel de lux din Dubai, Emiratele Arabe Unite.
Sursa.

Burj Al Arab

Primul pas in afara aeroportului inseamna si primul pas in afara aerului conditionat. Din temperatura inalta si clima umeda rezulta un aer greu de respirat. Autostopul merge bine si cu al doilea sofer ajung in oras. 2/3 din masini sunt marca Toyota. Aici vara nu poti face dus intre ora 7 dimineata si 11 seara deoarece conducta de apa rece este foarte incinsa.

Dubai si Sharjah sunt doua orase apropiate, impresionante prin frumusetea plajelor, prin cladirile ciudate si extrem de inalte.

Dupa un tur de oras ma opresc intr-un parc de palmieri. Imi pun rucsacul sub cap si ma intind la umbra ocrotitoare a unui palmier. Dupa cursa nebuna spre Istanbul, nimic nu ma mai deranjeaza si tot ce se intampla e perfect. Desi sunt 50 grade si inspir pe jumatate apa, adorm sub palmier cu o senzatie de bine si cu sentimentul ca nimic rau nu mi se poate intampla.

Moscheele sunt superbe, frumos colorate si cu un stil arhitectural iesit din tiparele islamice. Mai putin impresionanti sunt oamenii. Arabii din Emirate sunt diferiti de cei pe care i-am intalnit pana acum – sunt reci, distanti si suspiciosi. Cele mai lungi si interesante conversatii le am cu pakistanezi si indieni. Dealtfel stau pe etaj cu 40 de indieni. Interesati de tot ce este diferit, sunt pasionali si primesc cu bucurie prezentarea despre Romania.

In Dubai cei care lucreaza in sfera serviciilor sunt din alte tari. Este incredibil cum un oras poate fi construit aproape in totalitate pe nisip. Se construieste intr-un ritm nebunesc, 24 ore pe zi, sapte zile pe saptamana. In cativa ani Dubaiul va fi cu siguranta in Top 10 al oraselor lumii. Si totusi, nu printre favoritele mele. Artificial, scump si superficial.