Arborele Banian

Dupa ce urc prin jungla indiana pe o carare ingusta, unde abia se strecoara lumina zile, ajung la arborele Banian. Vechi de 2000 de ani, arborele este format din mai multe tulpini care imbratiseaza si protejeaza o suprafata de cativa metri patrati. Oamenii vin la radacina sa pentru a fugi de zgomotul plajei si pentru a petrece clipe ametitoare intr-o atmosfera fumigena.

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Nu este nimeni acum, dar se vad urme proaspete: la intrare- ingrediente pentru mancare, in mijloc- cenusa unui foc, deasupra- stegulete colorate. Totul se intampla sub patronajul lui Shiva, zeul puterii, al distrugerii, dar si al celor care fumeaza. Statuia sa este asezata la loc de cinste, iar prezenta unui sfant crestin(probabil Constantin) completeaza atmosfera New Age.

Continuand urcusul pe carare ajung deasupra padurii pe un platou golas, doar pe alocuri arbusti pitici. Ciudat pentru ochiul meu neobisnuit cu astfel de culori si forme, pare un peisaj de pe o alta planeta. Stanci negre sau brune, sol rosiatic, roca sfaramicioasa si moale.

Si aici sunt semne umane: mandale, simboluri, cruci sau simple pietre inchinate unui zeu sau eveniment. Iar deasupra tuturor… apune soarele! Dominat de mister si frumusete, intr-o stare continuu contemplativa in care gandurile-mi s-au oprit, regasesc cu greu cararea prin peisajul labirintic.

La intoarcere intalnesc alti oaspeti in casa arborelui banian: un cuplu de francezi amabili(scuzati pleonasmul:) ), cu ochi rosii si priviri indepartate. Povestim despre periplurile noastre si despre bunicul Banian. Ei raman, eu continui drumul prin jungla.

Noaptea se lasa repede, maimutele sunt foarte aproape si fac un zgomot infernal. Sunt animalele care poarta cele mai multe boli iar o simpla muscatura sau zgarietura poate fi o problema. Multe zgomote neobisnuite, multe pasari si animale cu care inca nu am facut cunostinta… Si nu ma simt vreun pui de Mowgli! Mi se face frica si alerg pentru a folosi ultimele clipe de lumina. Fiecare liana care se agata de mine poate fi altceva, ochii scaneaza fiecare miscare straina, fiecare muschi se intinde la maxim, fiecare secunda pare o vesnicie!

Dar orice vesnicie este finita! Dintr-o data jungla se deschide si apare marea…. de o salbaticie indepartata, cu gratiozitatea sa ca un balsam imi sterge freamatul si tensiunea.

In dreapta, pe o stanca inalta, troneaza deasupra plajei un desen in alb si rosu al unui copac…

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: