Emirate

La intrare ma simt de parca as participa la Jocurile Olimpice.

Mai intai, pentru ca procedura de obtinere a vizei pentru Emirate s-a transformat intr-o cursa in care trebuie sa trec pe la o multime de ghisee; apoi deoarece competitorii din aceasta cursa apartin tuturor raselor pamantului. Sunt oameni de culoare, si ei foarte diferiti intre ei, venind din Africa, Asia, America de Nord si… indieni, coreeni, japonezi, australieni, chinezi, europeni… Toti avem acelasi scop: acela de a parasi aeroportul, fie cu un alt avion, fie sa primim viza… si sa putem intra in Emirate.

Asa cum deja m-am obisnuit, pana sa primesc viza dureaza mult mai mult decat ar trebui. Nimeni nu-mi explica de ce sunt necesare proceduri suplimentare; poate chiar arat ca un terorist…:D Dar dupa ce ofiterul zice „problems with Teheran … !?” zambeste si imi pune stampila.

Imagine: Burj Al Arab (In araba inseamna Turnul arabilor), un hotel de lux din Dubai, Emiratele Arabe Unite.
Sursa.

Burj Al Arab

Primul pas in afara aeroportului inseamna si primul pas in afara aerului conditionat. Din temperatura inalta si clima umeda rezulta un aer greu de respirat. Autostopul merge bine si cu al doilea sofer ajung in oras. 2/3 din masini sunt marca Toyota. Aici vara nu poti face dus intre ora 7 dimineata si 11 seara deoarece conducta de apa rece este foarte incinsa.

Dubai si Sharjah sunt doua orase apropiate, impresionante prin frumusetea plajelor, prin cladirile ciudate si extrem de inalte.

Dupa un tur de oras ma opresc intr-un parc de palmieri. Imi pun rucsacul sub cap si ma intind la umbra ocrotitoare a unui palmier. Dupa cursa nebuna spre Istanbul, nimic nu ma mai deranjeaza si tot ce se intampla e perfect. Desi sunt 50 grade si inspir pe jumatate apa, adorm sub palmier cu o senzatie de bine si cu sentimentul ca nimic rau nu mi se poate intampla.

Moscheele sunt superbe, frumos colorate si cu un stil arhitectural iesit din tiparele islamice. Mai putin impresionanti sunt oamenii. Arabii din Emirate sunt diferiti de cei pe care i-am intalnit pana acum – sunt reci, distanti si suspiciosi. Cele mai lungi si interesante conversatii le am cu pakistanezi si indieni. Dealtfel stau pe etaj cu 40 de indieni. Interesati de tot ce este diferit, sunt pasionali si primesc cu bucurie prezentarea despre Romania.

In Dubai cei care lucreaza in sfera serviciilor sunt din alte tari. Este incredibil cum un oras poate fi construit aproape in totalitate pe nisip. Se construieste intr-un ritm nebunesc, 24 ore pe zi, sapte zile pe saptamana. In cativa ani Dubaiul va fi cu siguranta in Top 10 al oraselor lumii. Si totusi, nu printre favoritele mele. Artificial, scump si superficial.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: