Reflectii

Frustrarea mea de acum vine din lipsa starii de prezenta. Pentru ca atmosfera din jur, in care pot sa ma bucur si atat, nu imi este de ajuns.

Pe de o parte am indatoriri si promisiuni, iar asta ma duce inapoi… Sunt in urma cu inregistrarile pentru site. Faptul ca trebuie sa vorbesc despre lucruri si evenimente incheiate ma trimite in trecut.

Ce se intampla “aici si acum” imi este insuficient. Incep sa planific si mai amanuntit viitorul. Iata cum ma trezesc cu ghidul Indiei(1200 de pagini) si stabilesc ce urmeaza sa fac, ce sa nu fac, unde sa stau, cum sa fac, cum sa nu fac…

Viitor… mintea are nevoie de trecut si de viitor pentru a putea exista!
In momentul prezent pot avea doar senzatie, simtire, traire… si chiar durere de este, sunt intr-un punct sublim in care mintea…moare!
E punctul zero! Pe care nu-l pot contabiliza, nu il pot cuprinde in vreun tipar mental… si totusi… este prezent in fiecare clipa!

Faptul ca balansez astfel intre trecut si viitor, trecand doar fugitiv prin punctul prezent sau uitandu-l cu desavarsire, ma afecteaza!
Imi ia din bucuria de a trai, imi ia starea de a fi viu si in contact cu ceea ce ma inconjoara.

Am fost crescuti si conditionati intr-o directie materialista. Fie suntem afectati de trecut si traim in umbra acestuia, fie  privim cu nesat spre viitor pentru a obtine…implinirea!
Iar asta se transforma intr-un proces mecanic de oscilatie trecut-viitor, intrerupt rar de o scanteie de prezenta.
Nostalgia copilariei este nostalgia pentru bucuria continua, sau nostalgia de a conjuga exclusiv timpul prezent. Pentru ca atunci cand suntem copii nu avem notiunea de trecut si viitor!
Si religia foloseste nevoia de timp, promitand un viitor in care… ne vom bucura de prezent! )  Orbi, cautam paradis in viitor fara sa observam cata frumusete, bucurie si iubire putem primi si darui in jurul nostru!

Si iata cum, din dor de prezent, pot ajunge in Goa pentru a cumpara traire si simtire. Aromata si ieftina, opreste gandurile si “impietreste” clipa!
Sau pot sa practic sporturi extreme, care ma obliga sa traiesc intens toate senzatiile! Pericolul sculpteaza in axa temporara si dilata prezentul. Dar dupa ce drogul si pericolul trec, revine starea “occidentala” de cautare, de neajuns si zbucium…

Vorbesc despre aceste lucruri si privesc trairile si suferinta din mine. Iar acest gest, de a fi in legatura cu mine, de a ma observa si accepta cu tot ceea ce sunt, readuce subtil starea de prezenta…

Iar tie iti multumesc pentru ca esti aici si acum!